Canada se unit singră împotriva lui Trump: ce s-a întâmplat în Alberta?

Cititorii din Alberta au respins separația?

Votul din Alberta a fost un mesaj clar: canadianii nu vor să se separe. În provincia bogată în petrol și gaze, alegătorii au sprijinit cu încredere strategia națională de construcție a prim-ministrului Mark Carney.

El a pus Alberta în centrul planului de a transforma Canada într-o superputere energetică, mai puțin depindă de Statele Unite.

Amenințările lui Donald Trump de a face din Canada a 51-a stat americană au fost, potrivit lui Carney, doar un scenariu fictiv. În Alberta – o provincă vestică fără acces la mare, unde prim-miniștrii liberali au fost tradițional neplăcuți – lucrurile erau serioase.

O campană separatistă reușită ar fi dat lui Trump influență asupra zona resurselor Canada.

În schimb, rezultatul permite lui Carney să vadă bogăția mineră a Albertei ca un activ național, nu ca o reclamație regională. Albertenii nu au fost luați prin surprindere de un posibil referendum obligatoriu pentru secesie.

Au respins ideea de a începe o astfel de cale.

Rezultatul inițial – aproximativ 75% împotriva 25% – pare hotărât.

Deși toți separatiștii vorbesc despre succes, oamenii din Alberta nu sunt de acord cu argumentul lor tactic: că votarea pentru un viitor referendum va întări poziția provinciei față de Ottawa.

Totuși, simțul de izolare în provincă este profund. Sondajele arată că locuitorii Albertei cred că majoritatea țării nu o respectă pe regiune. Combaterea acestei izolări a costat politic și environmental, într-un mod îngrijător.

Poate Carney transforma Alberta într-o superputere energetică?

Nu sunt sigur dacă Carney, care a crescut în capitala Albertei, Edmonton, a făcut mai multe acorduri cu premierul provincional Danielle Smith. El a acceptat să sprijine un nou conductă cu un milion de barele pe zi și să distrugă regulile ambientale.

Carney trebuie să obțină câștiguri concrete, altfel o fracțiune semnificativă din Partidul Conservator Uniunitar al lui Smith va cădea și va căuta oportunități viitoare. Orice mișcare care înlocuiește „Lasă Alberta să decidă” va avea o luptă grea.

În cartea sa Republica Albertei, jurnalistul Tyler Dawson notează că nu există un lider carismatic precum René Lévesque, separatistul blând din Quebec care a condus provincia la referendumul de secesie din 1980. Nu există un repertor cultural naționalist încrustat în rafturile de cărți din Alberta. Provincia nu are o limbă, rasă sau credință unică care să o unească pe locuitorii ei.

Cu toate acestea, această lună a demonstrat că separatiștii pot câștiga putere chiar și cu un motiv neplăcut.

Pentru cei care au asistat la referendumul Brexit, sondajul din Alberta a fost o repetiție tristă a fluierului naționalist și a fanteziilor politice.

Garanția ușoară că suveranitatea poate fi restabilită fără durere este binecunoscută. Keith Wilson, un arhitect al mișcării separatiste din Alberta, spunând că fondarea unui țară este extrem de ușoară, va provoca un senzațion de déjà vu.

Cel mai important, liderii Blackfoot au declarat că separatiștii au considerat națiunile tratate ca o urgență rapidă. Acest lucru arată că suveraniștii au eșuat să recunoască că drepturile națiunilor indigene sunt o parte critică din constituția canadiană.

Unitatea Canadei este o realizare politică care este negociată în permanență între interese regionale, naționalitatea Quebec-ului, drepturile populațiilor indigene, noii veniți și atractivitatea continentală a Statelor Unite. Paradoxal, insecuritatea care caracterizează canadienii îi ține sub control – și ține țara împreună.

Sau, după cum spune unul dintre cele mai cunoscuți schiori ai țării: Canada nu este o țară pe care o iubești, ci una despre care te îngrijorezi.